sâmbătă, 15 decembrie 2007
povestea noastra...
Oamenii sunt fiinte unice si ca atare, modul subiectiv de a privi dragostea nu este decat o amprenta a fiecaruia.
Pe vremea cand ne-am cunoscut eram copii.Copii suntem si acum dar schimbati si mult mai linistiti.Dragostea noastra nu a rupt barierele timpului fiindca ne cunoastem de aproape 7 ani, dar ne-a tinut in viata, ne-a tratat si ne-a dezmortit interiorul.
In decursul povestii noastre, nu pot spune ca am avut evenimente demne de o carte clasica.Cel mult se putea face un film…
Cum spuneam, ne-am cunoscut cand eram copii(eu 17 si el 18 ani).De-a lungul timpului, nu numai ca am fost iubiti ci si frati si prieteni.Diferiti ca ziua si noaptea, la rasarit cand ne intalneam nu gaseam timp sa povestim si ramaneam tacuti.Am crescut impreuna, insa.Eu am invatat ca noaptea completeaza ziua si ca fara lumina zilei, cea dintai se pierde.
Ca sa nu descriu iubirea noastra atat de metaforic, pentru unii, va pot spune ca am trecut impreuna peste situatii triste, unele tragice si acum, cand ni le amintim, ne face doar sa ne strangem bratele unul in jurul celuilalt cat se poate de strans.
Un mare ganditor spunea ca :”o iubire devine desavarsita atunci cand femeia are sentimente materne fata de iubitul ei”.Abia cand am citit lucrul asta, mi-am dat seama ca si eu il iubesc fara nicio conditie si orice s-ar intampla, tot atat de mare ar fi iubirea mea.
Lumea in care traim nu e nici pe departe cum si-ar dori-o oamenii.Din ce in ce ne e mai greu sa mai vedem partile frumoase, sa simtim gustul…Eu cu B (asa ii zic eu…) am invatat impreuna cum e sa accepti moartea unei fiinte dragi(anul trecut i-a murit mama), cum e sa trezesti de dimineata cu gandul ca trebuie sa mergi mai departe.
Am trecut impreuna prin multe.Eu am plecat din orasul nostru pentru a studia la Bucuresti..4 ani au trecut precum 4 zile si acum m-am intors unde el m-a asteptat.Iubirea dintre noi nu e furtunoasa si nici ambitioasa.Ne dorim binele unul altuia si ne cunoastem dorintele numai cand ne privim in ochi.Nu respiram decat cand suntem amandoi si sfarsitul zilei inseamna cea mai potrivita ocazie pentru a ne povesti cum ne-am petrecut ziua.Ne dorim multe lucruri pe care inca nu putem sa le avem(o casa si familia noastra) dar, in loc sa ne intristam, suntem fericiti ca ne avem unul pe celalalt.
Sunt sigura ca vor trece anii tot atat de repede cum au trecut si pana acum.Ma vad o bunicuta mititica si inconjurata de nepoti carora le povestesc cum mi-am petrecut anii alaturi de B.
Pe vremea cand ne-am cunoscut eram copii.Copii suntem si acum dar schimbati si mult mai linistiti.Dragostea noastra nu a rupt barierele timpului fiindca ne cunoastem de aproape 7 ani, dar ne-a tinut in viata, ne-a tratat si ne-a dezmortit interiorul.
In decursul povestii noastre, nu pot spune ca am avut evenimente demne de o carte clasica.Cel mult se putea face un film…
Cum spuneam, ne-am cunoscut cand eram copii(eu 17 si el 18 ani).De-a lungul timpului, nu numai ca am fost iubiti ci si frati si prieteni.Diferiti ca ziua si noaptea, la rasarit cand ne intalneam nu gaseam timp sa povestim si ramaneam tacuti.Am crescut impreuna, insa.Eu am invatat ca noaptea completeaza ziua si ca fara lumina zilei, cea dintai se pierde.
Ca sa nu descriu iubirea noastra atat de metaforic, pentru unii, va pot spune ca am trecut impreuna peste situatii triste, unele tragice si acum, cand ni le amintim, ne face doar sa ne strangem bratele unul in jurul celuilalt cat se poate de strans.
Un mare ganditor spunea ca :”o iubire devine desavarsita atunci cand femeia are sentimente materne fata de iubitul ei”.Abia cand am citit lucrul asta, mi-am dat seama ca si eu il iubesc fara nicio conditie si orice s-ar intampla, tot atat de mare ar fi iubirea mea.
Lumea in care traim nu e nici pe departe cum si-ar dori-o oamenii.Din ce in ce ne e mai greu sa mai vedem partile frumoase, sa simtim gustul…Eu cu B (asa ii zic eu…) am invatat impreuna cum e sa accepti moartea unei fiinte dragi(anul trecut i-a murit mama), cum e sa trezesti de dimineata cu gandul ca trebuie sa mergi mai departe.
Am trecut impreuna prin multe.Eu am plecat din orasul nostru pentru a studia la Bucuresti..4 ani au trecut precum 4 zile si acum m-am intors unde el m-a asteptat.Iubirea dintre noi nu e furtunoasa si nici ambitioasa.Ne dorim binele unul altuia si ne cunoastem dorintele numai cand ne privim in ochi.Nu respiram decat cand suntem amandoi si sfarsitul zilei inseamna cea mai potrivita ocazie pentru a ne povesti cum ne-am petrecut ziua.Ne dorim multe lucruri pe care inca nu putem sa le avem(o casa si familia noastra) dar, in loc sa ne intristam, suntem fericiti ca ne avem unul pe celalalt.
Sunt sigura ca vor trece anii tot atat de repede cum au trecut si pana acum.Ma vad o bunicuta mititica si inconjurata de nepoti carora le povestesc cum mi-am petrecut anii alaturi de B.
luni, 20 august 2007
miercuri, 18 iulie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
huntos
eu..
noi doi
bursuc
revelion
la padure
:)
noiii
noi
iubitu meu
poop
